Ghid de compostare

Deșeurile organice sunt generate nu numai în natură, dar și în casele noastre, reprezentând aproximativ o treime din deșeurile biodegradabile de la bucătării. Compostarea este un ciclu natural. În compostorul nostru, care este un mediu controlat și bogat în oxigen, aceste substanțe organice sunt transformate cu ajutorul organismelor care le descompun. Acesta este un proces aerob. Produsul final este un compost bogat în nutrienți, care ajută la dezvoltarea plantelor, oferindu-ne acces la alimente sănătoase, bogate în vitamine, evitând astfel utilizarea îngrășămintelor artificiale.

Definiţii

  • Biodeșeuri: – deșeuri biodegradabile provenite din grădini și parcuri, deșeurile alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, din birouri, cantine, restaurante, comerțul cu ridicata, de la firme de catering și magazinele de vânzare cu amănuntul, deșeuri similare provenite din unitățile de prelucrare a produselor alimentare;
  • Deșeuri verzi: – deșeuri vegetale din grădini, parcuri (așchii de lemn, crengi, crenguțe, iarbă, frunziș, rumeguș, așchii de lemn etc.), cu excepția deșeurilor din curățarea drumurilor specificate în legislație separată;
  • Deșeurile de bucătărie: – resturi de alimente vegetale (crude sau fierte).
  • Compostare: – biodegradarea anaeroba a deșeurilor biologice colectate separat în condiții controlate în prezența oxigenului, de către micro și macro organisme;
  • Compostare la domiciliu: – compostarea deșeurilor biologice (deșeuri vegetale brute din bucătărie) din propriile activități din propria grădină și bucătărie (în scopul educației de mediu în grădinile școlilor, grădinițelor) și utilizarea compostului finit în scopuri proprii;
  • Compostare comunitară: – compostarea deșeurilor biologice din activitățile comunității (comunităților) din zona apropiată de locul de generare și utilizarea compostului finit în scopul propriei comunități, acolo unde suprafeţele necesare pentru compostarea individuală lipsesc, de exemplu zone de codominii.

Beneficiile compostării

  • crește rezistența plantelor (împotriva agenților patogeni, dăunătorilor);
  • substanțele nutritive sunt mai ușor absorbite de plante;
  • încetinește dizolvarea nutrienților, reducând astfel riscul de levigare;
  • echilibrul apei solului și capacitatea de stocare a nutrienților sunt îmbunătățite;
  • structura solului se îmbunătățește, compostul ajuta la aerisirea solului;
  • compostul este potrivit pentru alimentarea cu nutrienți naturali și fertilizare;
  • pământul îmbogățit cu compost poate să ajută la legarea unei cantități mai mari dioxid de carbon de către plante;
  • miriștea nu trebuie arsă, ci transformată în compost, deci se reduce poluarea;
  • deşeul rezidual nu va mai emana mirosuri neplăcute deoarece deșeul organic nu mai este amestecat cu acesta.
  • nu este nevoie să risipiți resursele pentru transportul și tratarea materialelor organice cu deșeurile menajere;
  • compostarea este o metodă rentabilă, întrucât se pot face economii la cheltuielile privind gestionarea deșeuri (se reduce numărul de ridicări a pubelei menajere);
  • putem observa ciclul autosustenabil al naturii, care are un efect de formare educațională în privința mediului la generaţiile tinere.

Alte avantaje

  • ne putem cunoaște mai bine vecinii cu ocazia întâlnirilor organizate pe acest subiect;
  • comunitatea poate fi cooptată să ia atitudine pentru o cauză comună;
  • ne oferă posibilitatea de a petrece mai mult timp util în grădină;
  • crește dorința comunității de a curăța și a întreține corespunzător spațiile comune;
  • compostarea poate crește interesul pentru gestionarea corectă a deșeurilor, prin colectarea separată a deşeurilor de ambalaje și nu numai;
  • poate oferi inspirație altor comunități;

Mituri despre compostare

Compostarea este un lucru complicat care necesită experiență specială”

Compostarea este un proces natural pentru care doar creem condițiile. Nu necesită expertiză specială, nu este deosebit de complicat, dar necesită respectarea câtorva reguli simple.

Compostul miroase urât”

Posibil să întâlnim astfel de cazuri, dar există ceva care duce la aceste urmări, deci compostarea nu este făcută corect. De fapt, compostarea este o putrezire în prezenţa oxigenului, care nu elimină niciun miros, exact ca în cazul frunzelor dintr-o pădure.

„Compostul atrage rozătoarele și este un incubator de insecte”

Deşeurile din grămada de compost pot într-adevăr reprezenta hrană pentru alte ființe vii, să nu uităm totuși că și compostarea este realizată de ființe vii. O problemă poate fi cauzată de aruncarea deșeurilor neadecvate, de exemplu resturi din alimente gătite de origine animală sau litiera pisicii, deoarece acestea atrag rozătoare și prădători. Trebuie să recunoaştem că rozătoarele apar la punctul de compostare doar dacă oricum erau prezente în zonă. Nici prezenţa insectelor nu este mai mare în jurul compostoarelor decât în grădină în general. În schimb prezenţa aricilor și a păsărilor poate fi mai mare, deoarece râmele și insectele care efectuează descompunerea, sunt o sursă excelentă de hrană pentru ele. Dacă acesta este un impediment, atunci se recomandă să se aleagă un compostor mai închis.

O problemă constatată adesea este lipsa biodeşeurilor cu conținut mare de carbon (crengi măruntite, rumeguş, alt material texturant), în aceste situații deșeurile organice cu conținut preponderent de azot tind să intre în proces de putrefacție, emanând mirosuri neplăcute.

„Compostarea este scumpă”

Compostarea este un mod rentabil de tratare a deșeurilor biologice. Costurile inițiale sunt de asemenea scăzute, iar pe termen lung se amortizează. De exemplu, dacă am folosit până acum un furnizor de servicii publice pentru transportul deșeurilor verzi de grădină, sau dacă deșeurile verzi sunt colectate în amestec cu cele municipale costurile asociate (achiziționarea unui sac special sau cheltuieli cu transportul conținutului pubelei maro sau cheltuieli cu pubela de deșeu municipal) se vor diminua sau vor dispărea. La compostarea deșeurilor organice din bucătărie, deșeurile menajere pot fi reduse cu 30-40%, deci sunt suficiente mai puține ridicări din pubelele/sacii pentru deșeuri în amestec. Folosind compostul finit puteți face economii și prin eliminarea nevoii de cumpărare a pământului de flori din magazin.

Cum începem?

Primul și cel mai important pas este să luați o decizie: să aveți cel puțin o persoană din comunitate care dorește să composteze. În marea majoritate a cazurilor, un rezident inițiază înființarea unui punct de compostare comunitar, dar grădinarul sau reprezentantul comun poate lua de asemenea, inițiativă.

 

Instrumente necesare

  • compostoare din lemn, plastic, (pentru colectarea materialelor compostabile)
  • furcă, lopată, malaxor (pentru amestecare, reîncărcare, rotire)
  • foarfecă de tăiere, topoare sau tocătoare (pentru mărunțirea ramurilor și reziduurilor mai mari de fructe și legume)
  • roabă (pentru colectare, transportare, utilizarea compostului finit)
  • sită (diametrul orificiului de 4-16 mm pentru cernerea compostului brut)
  • stropitoare (dacă compostul este uscat, poate fi umezit)
  • găleți/recipiente (pentru colectarea deșeurilor organice din bucătărie, depozitarea materialelor auxiliare)
  • excipienți de ex. minerale argiloase, așchii de lemn (dacă compostul este prea umed)
    În majoritatea cazurilor instrumentele sunt disponibile în case cu grădină sau pot fi închiriate (ex. tocătoare de crengi).

Majoritatea instrumentelor se găsesc în magazinele de bricolaj, iar sita poate fi construită de către voi (un cadru de lemn și o plasă metalică sau o lădiță de plastic).

COMPOSTORUL

Datorită aspectului lor, sunt populare compostoarele din plastic, în care deșeurile compostabile sunt mai puțin vizibile, așa că se potrivesc mai bine în grădină.

În cazul în care nu ați compostat înainte, trebuie să ţineţi cont că este nevoie de un an, chiar un an și jumătate pentru primul lot de compost obținut.

UNDE ESTE LOCUL POTRIVIT PENTRU COMPOSTOR?

Este recomandată așezarea compostorului într-un loc cu umbră, deoarece lumina directă a soarelui poate usca grămada de compost, precum şi aerarea periodică (cel putin odată pe săptămână) a compostului prin amestecarea lui. Nu-l așezați niciodată lângă containerele pentru deșeuri reziduale!

Recomandăm să afișați o foaie cu informații despre materialele compostabile și necompostabile lângă compostoare.

MATERIALE COMPOSTABILE

Cel mai important și critic punct este calitatea deșeurilor organice care intră în compostor. Am crede că nu este un lucru atât de complicat, orice material biodegradabil poate intra în compostor, dar din păcate problema este mai complexă. În primul rând, cu toate că vorbim despre deșeuri organice biodegradabile, s-ar putea să nu merite să fie introduse în compostor. Deșeurile biologice animale pot atrage organisme nedorite la punctul de compostare, în timp ce bioplasticele biodegradabile, din ce în ce mai populare astăzi, nu pot fi degradate corespunzător în condiții de compostare acasă.

În al doilea rând, datorită răspândirii industriei chimice putem întâlni materiale plastice, substanțe chimice și coloranți în tot mai multe obiecte.

Dacă nu doriți să le vedeți din nou în compostul finit (și nu doriți), vă recomandăm să le evitați și pe acestea. Există materiale organice care ar trebui să fie compostate doar cu măsură, adică volumul lor să nu fie mult în compost. Deoarece este adesea dificil să se determine care este cantitatea admisibilă, în cazul compostării comunitare poate fi mai simplu să le interzicem complet și să le încredințăm tratamentul către maestrul compostului Eco Bihor (ex. conifere).

Deșeuri organice de uz casnic Deșeuri verzi de grădină
– reziduuri de fructe (coji, știuleți, frunze) – crengi, crenguțe, scoarță de plante de grădină (tocate!)
– reziduuri vegetale (tulpini, frunze, coji de fructe) – flori ofilite, tulpini de plante tăiate
– coajă de ou (ruptă în bucăți mici) – iarba
– zaț de cafea, iarbă de ceai (fără filtru de ceai!), condimente, ierburi – frunze
– păr, unghii (nu vopsite) – lemn netratat
– flori ofilite, în ghivece plante și pământul lor (fără ghiveci de flori) – sol de ghiveci folosit
– conținutul din litiera (asternutul) animalelor ierbivore (nu și de la carnivore)